Te rugăm să aştepţi puţin
Te rugăm să-ţi updatezi browserul la cel puţin IE9 sau să foloseşti alt browser modern cum ar fi Chrome, Firefox or Safari...
Please rotate your device to view in landscape mode

View in desktop for the best experience
scroll pentru mai mult

Magor Csibi - Director WWF-România

CUVÂNT ÎNAINTE

Magor Csibi
Director WWF-România

Fiecare an vine cu provocări noi, însă perioada ce tocmai a trecut a fost una cu totul și cu totul specială pentru noi: am realizat multe, am învățat multe.

Nu am renunțat la preocupările noastre mai vechi. Am continuat procedura lungă, anevoioasă, dar și cu satisfacții pe măsură, pentru a proteja pădurile virgine. Am continuat să promovăm certificarea forestieră și am încercat să înțelegem mai bine ursul, regele pădurilor din România, printr-un proiect de cercetare în județul Maramureș. Am început un proiect nou, menit să protejeze ultimii „dinozauri” din Dunăre, sturionii. Și dacă tot vorbim de fluviul nostru emblemă, Dunărea, am demarat mai multe proiecte pentru protejarea biodiversității și am finalizat reconstrucția ecologică a unei porțiuni din lunca Dunării.

Comunitatea noastră de susținători a crescut, 20.000 de români implicându-se activ pentru a opri construirea microhidrocentralelor pe ultimele râuri de munte naturale. Și tot cu ajutorul societății civile am făcut primii pași pentru stoparea acestor investiții în cele mai importante zone de munte. În ianuarie 2014, Ministerul Apelor, Pădurilor și Pisciculturii s-a angajat public, printr-un Protocol de colaborare cu WWF, că va îndeplini pașii necesari pentru protejarea râurilor. N-au lipsit nici evenimentele tradiționale unde ne-am dat întâlnire cu susținătorii noștri - Earth Hour și Ziua Porților Deschise la WWF.

Ne-am continuat munca în Podișul Hârtibaciului, dialogul cu localnicii, am scris strategii pentru natură, pentru economia locală și pentru turism și am creat un brand local. În Maramureș am continuat proiectele de ecoturism și economie verde începute alături partenerii noștri acum aproape un deceniu și am creat primul program de turism sustenabil împreună cu Explore Travel.

Am fost atenți și la transformare. Impactul omenirii asupra naturii e în continuă creștere, iar consumul la fel. Eforturile noastre pentru inversarea acestor tendințe încep cu activități educaționale pentru toate nivelurile, de la programe pentru copiii din școlile generale, până la un curs universitar pentru dezvoltare durabilă. În plus, dialogăm cu cei mai importanți factori economici, pentru a încuraja consumul responsabil. De exemplu, de la un an la altul ponderea legumelor și fructelor de sezon provenite din România s-a dublat pe rafturi și ca urmare a studiului nostru, Retailer Scorecard, care analizează sustenabilitatea în sectorul de retail.

În 2013 am început să susținem eforturile de conservare ale orfelinatului de urși de lângă Bălan, județul Harghita, unde Leonardo Bereczky a reușit să salveze mai bine de 70 de pui de urs în ultimii 10 ani. La momentul scrierii acestui text, în orfelinat conviețuiesc 27 de ursuleți, iar când veți citi voi aceste rânduri, mulți dintre ei vor fi deja înapoi în pădure, liberi.

Însă proiectul care ne-a marcat anul a fost reintroducerea zimbrilor în sălbăticie, în Munții Țarcu. În mai 2014, după ce specia fusese absentă mai bine de 200 de ani, 17 exemplare au fost redate sălbăticiei de Rewilding Europe și WWF-România.

Am parcurs un drum lung într-un an, cu multe bucurii, vești bune și succese. Dar provocările sunt multe în continuare, iar ca să inversăm tendința actuală, avem nevoie de susținerea voastră în continuare.

Vă mulțumesc că ne-ați sprijinit, ne-ați urmărit acțiunile și v-ați gândit mai mult la impactul și deciziile voastre, contribuind real la efortul de a crea o lume în care oamenii trăiesc în armonie cu natura!

PĂDUREA E MAI MULT DECÂT LEMN

În pădurea virgină e „dezordine”. Poteca dispare și trebuie să-ți croiești drum prin lăstăriș, trecând peste trunchiuri prăbușite la tot pasul. Unii copaci au fost doborâți „pe picior”, adică rupți de undeva de sus, și rămași așa, cu așchii uriașe profilate pe cer, în voia cariilor. Alții sunt răsturnați de vânt, și rădăcinile lor formează dâmburi de vreun metru jumate înălțime, schimbând relieful pădurii. Pe trunchiurile moarte se așterne mușchiul verde, viu, și iască de toate culorile. (…)Facem popas la cel mai înalt brad – din câți s-au măsurat în toată România, 62,5 metri – și la cel mai gros, 1,5 metri diametru, și îi cuprindem cu brațele, cam trei oameni, pe fiecare. Stăm la poalele lor lățite și aflăm că sunt arbori aflați la limita fiziologică, semne ale unei păduri virgine.

fragment din articolul Pe urmele unui lemn mai curat, semnat Domnica Macri, publicat pe www.natgeo.ro

PĂDUREA E MAI MULT DECÂT LEMN

Suntem în pădurea virgină de la Șinca Veche, în Munții Făgăraș, care din 2011 primește tot mai mulți vizitatori, întocmai ca un loc de pelerinaj, în inima naturii sălbatice. În pădurea virgină se calcă cu grijă, iar calea e deschisă întodeauna de un pădurar.

Pădurea de la Șinca e o pădure model. Nu doar pentru că adăpostește cel mai înalt brad alb din lume (62.5 m). Nu doar pentru că pădurea virgină a fost nominalizată pentru patrimoniul mondial UNESCO, în vara lui 2014, alături de alte patru păduri virgine de fag din România. Nu doar pentru că a fost studiu de caz în nenumărate campanii și acțiuni WWF pentru stoparea unor legi nocive pentru păduri.

Certificarea ne-a deschis ochii faţă de ce înseamnă, de exemplu, o pădure cu valoare de conservare ridicată

Sorin Urdea, șeful Ocolului Silvic Pădurile Șincii

Cele 351 de hectare de pădure virgină fac parte din mult mai vastul Ocol Silvic Pădurile Șincii, ocol privat care a ales să se gospodărească altfel. Ocolul administrează 19.514 hectare de pădure. Aproape 15.000 de hectare sunt certificate FSC, din anul 2010. În pădurea virgină nu se taie deloc. În pădurea certificată sunt protejate zonele cu specii rare, pădurile de pe versanți, unde riscul de eroziune e mare și pădurile de lângă satele izolate, de unde comunitățile își pot procura lemnul de foc.

DUNĂREA,
MAI VIE DECÂT AI CREDE

Dacă treci un pod peste Dunăre, nu poți vedea mare lucru. Dar în adâncuri, în păduri şi în zonele umede din lungul apei, viaţa sălbatică este incredibilă: cega îşi depune icrele, un şarpe vânează o broască până când apare un stârc, din senin, castorii îşi construiesc barajele peste noapte şi creează astfel noi zone umede - şi am enumerat doar câteva dintre sutele de specii care trăiesc aici, după legile străvechi ale naturii. Ca să nu mai pomenim de stejarul pedunculat, nuferii şi orhideele de o frumuseţe unică.

DUNĂREA, MAI VIE DECÂT AI CREDE

WWF lucrează pentru a reface biodiversitatea Dunării, acolo unde a dispărut și pentru a proteja speciile care au reușit să supraviețuiască presiunii antropice. Lucrăm împreună cu oamenii care trăiesc în preajma Dunării, de la izvoare până la deltă, căutând mereu oportunități pentru ecoturism și agricultură durabilă, dar mai ales pentru refacerea luncii, distrusă în perioada comunismului.

De peste 8 ani, WWF implementează proiecte de refacere a luncii Dunării și de reconectare a fluviului la vechea luncă inundabilă.

S-au încheiat lucrările la Balta Geraiului (Confluența Olt-Dunăre), unde au fost refăcute 950 de hectare afectate de asanările din perioada comunistă. Proiectul, denumit simbolic Frontiere Verzi, oferă beneficii celor peste 175.000 de oameni din zonă, prin protecția împotriva inundațiilor, soluri mai fertile și resurse de pește mai bogate. Este un proiect model pentru ceea ce poate fi realizat în lungul Dunării. Timp de patru ani, am reușit să refacem 950 hectare de luncă, să plantăm peste 5 hectare de salcie albă și plop alb în zone importante, să realizăm un model de fermă piscicolă durabilă și să creștem cu peste 20% suprafața zonelor de hrănire și cuibărire pentru păsările din lungul Dunării. Am lucrat cot la cot cu Agenția pentru Protecția Mediului Olt, Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman, Societatea Ornitologică Română (SOR) și ferma Rotunda.

Tot aici am construit Clubul Cormoranului, care reunește aproape 100 de copii hotărâți să apere speciile simbol din zonă: merg frecvent pe baltă și urmăresc speciile, învață despre natură și ecosisteme și organizează evenimente de mediu.

Nu departe de Confluența Olt-Dunăre, în județul Mehedinți, situl Natura 2000 Blahnița găzduiește specii și habitate de importanță europeană, pe care ne dorim să le păstrăm în cea mai bună stare. Alături de partenerii de la SOR, am realizat un plan de management al zonei, cu soluții pentru utilizarea durabilă a resurselor. Am construit baze de date cu informații și hărți ale zonei, necesare pentru planurile de dezvoltare.

După doi ani de activități am reușit să avem primele rezultate ale inventarierii speciilor din zonă. În apropierea localității Gogoșu a fost descoperit ultimul fragment de pădure de luncă cu specii de stejar brumăriu și ghiocei de baltă din zonă, iar pădurea Stârmina oferă habitat propice pentru acvila țipătoare mică și fluturele-urs dungat, care au apărut deja în zonă.

Egreta mare Starc cenusiu

FRATE CU ZIMBRUL

FRATE CU ZIMBRUL

Dacă și-ar fi dorit zimbrul un frate mai mare și ar fi căutat în rândul oamenilor, n-ar fi găsit pe cineva mai bun decât rangerii din Măgura Zimbrilor, Armeniș. Matei și Danu sunt doi băieți cărășeni care străbat zi de zi cele peste 100 de hectare din țarcul de semi-libertate al zimbrilor din Armeniș. Ei le monitorizează starea fizică și comportamentul, de la starea blănii, la starea de spirit, relaționarea în turmă și mâncarea preferată. Le prepară și le aduc hrană suplimentară, necesară în perioada de tranziție spre libertate deplină, și verifică zilnic integritatea gardului electric ce înconjoară țarcul în care se află zimbrii.

Să nu credeți că hrana pe care o prepară băieții, pentru a le oferi un aport suplimentar de minerale zimbrilor, vine in pachețele gradate și o rețetă stas. Cămara e plină de tot felul de cereale, săruri și alte minerale în formă naturală. Rețeta a fost scrisă de Danu și Matei împreună cu restul echipei de-a lungul timpului, monitorizând cum consumă animalele această hrană, schimbările fiziologice sau de comportament.

Ca niște veritabli frați mai mari, Matei și Danu au grijă și de casă, și de masă. Tot ei sunt cei ce pun umărul pentru orice amenajări ar fi nevoie în țarcul de semi-libertate de peste 150 de metri, mențin curățenia în „sala de mese” adică în jurul hrănitoarelor, cărora le schimbă locul în fiecare zi. Să nu credeți că-i ușor să te împarți între munca fizică, cea de ghid în tărâmul zimbrilor sau cea de observator al acestor animale. Ia timp și dedicare să ajungi să îi recunoști pe fiecare în parte și mai apoi să le înveți obiceiurile, limbajul corpului.

Când reflectăm la drumul ce l-am străbătut anul acesta cu Danu și Matei, ajungem la vorba lui Matei care și-a poreclit coechipierul „fratele zimbrului”. Drumul l-am pietruit acum mai bine de doi ani, alături de partenerul Rewilding Europe. A fost un an plin de bucurii, dar și de încercări. Am găsit una dintre cele mai frumoase și primitoare zone de sălbăticie din Carpați, Munții Țarcu. La scurt timp după, în primăvară, au venit și primii 17 zimbri care vor trăi liberi în Carpații Meridionali din secolul XVIII încoace. A urmat o vară frumoasă, cu atât mai ocupată pentru Danu și Matei, ei îngrijindu-se de toți turiștii care erau curioși să descopere sălbăticia din Munții Țarcu.

Câteva luni mai târziu, s-a născut și primul pui, Prâslea. A urmat un moment dificil pentru băieți, care câteva săptămâni mai târziu l-au găsit mort, cel mai probabil din cauza unui incident avut cu unul dintre adulții turmei. Băieții au văzut, desigu,r partea plină a paharului, entuziasmați că vor veni și alții ca Prâslea. La puțin timp după, turma a fost din nou pusă la încercare, când virusul bolii limbii albastre s-a răspândit la bovine din toată țara. Acum însă, rangerii WWF raportează că starea fizică a zimbrilor este mai bună, că aceștia au luat în greutate, semn că organismul a dezvoltat anticorpi împotriva bolii. Natura are legile ei, iar astfel de momente demonstrează importanța creării unor populații mari de zimbri în sălbăticie.

În următorii 10 ani dorim să avem o populație de zimbri viabilă din punct de vedere genetic, împărțită în cel puțin trei subpopulații, precum și coridoare ecologice de deplasare pentru animale sălbatice, care să contribuie la îmbunătățirea conectivității cu zonele învecinate, alături de partenerii de la Rewilding Europe.

URSULEŢII ORFANI
PRIMESC O NOUĂ ȘANSĂ

URSULEŢII ORFANI PRIMESC O NOUĂ ȘANSĂ

10 pui de urs au petrecut iarna la Centrul URSUS Pentru Reabilitarea Urșilor Orfani și au ieșit cu bine din perioada de hibernare, primăvara trecută. Alți 13 pui orfani, cu vârste între 3 și 4 luni, au fost aduși, în primavară, la centrul coordonat de Leonardo Bereczky din 2003, care a salvat până acum peste 60 de exemplare. Centrul este singurul loc care oferă o șansă reală de supraviețuire puilor de urs orfani din România, reușind reintegrarea acestora în mediul lor natural.

Ursuleții cresc într-o rețea de țarcuri ce se întinde pe 20 de hectare, în inima pădurii, departe de oameni. Un pui de urs petrece cam doi ani în cadrul orfelinatului. Având vârste apropiate, ursuleții se joacă, cresc împreună și învață să se descurce singuri. De exemplu, beau lapte din castron, nu dintr-un biberon, care ar implica interacțiunea cu omul. Astfel, le cresc șansele de a se integra în sălbăticie.

Pe măsură ce cresc, puii trec în ţarcuri tot mai mari, ultimul pas fiind libertatea deplină. Sfârșitul verii, perioada când fructele de pădure, hrana lor preferată, sunt din abundență, e de obicei momentul prielnic pentru ca ursuleții mai mari să fie eliberați în sălbăticie, adevărata lor casă. Așa se face că cei 10 urși mai mari au părăsit țarcul în această toamnă și încearcă să se descurce pe cont propriu, în sălbăticie.

Principala cauză pentru care urșii din România rămân orfani este exploatarea forestieră, care deranjează grav bârlogurile. De multe ori, femelele de urs, speriate de zgomotul drujbelor, nu reușesc să-și care urșii în spate ca să se ascundă și atunci trebuie să-i abandoneze. A doua cauză este vânătoarea, căreia multe femele de urs îi cad pradă.

WWF contribuie, din 2013, la asigurarea resurselor necesare centrului: se refac țarcurile de reabilitare, se asigură hrana puilor de urs și dezvoltarea resurselor umane din cadrul Centrului.

Dacă vreți să fiți și voi prietenii ursuleților, vă așteptăm pe: urs.wwf.ro

URȘII AU NEVOIE
DE HABITATE ÎNTINSE
ȘI NEÎNTRERUPTE

Știm că ursul e, de peste 20 de ani, victima braconajului, a dezvoltării economice haotice, a managementului „după ureche” al speciei, al legilor prost aplicate sau ambigue. Avem însă nevoie de date științifice, concrete, din teren, așa că am hotărât să mergem pe urmele ursului brun. Granițe deschise pentru urșii din Carpații României și Ucrainei, încheiat în 2014, a fost un proiect valoros, care a generat informație, dialog și o platformă de specialiști din diferite domenii, construind o bază științifică necesară pentru acțiunile de conservare a speciei, pe termen lung.

URȘII AU NEVOIE DE HABITATE ÎNTINSE ȘI NEÎNTRERUPTE

Regiunea Maramureș este casă pentru 200-250 de exemplare de urs brun, iar dincolo de graniță, în Ucraina, trăiesc între 180 și 220. Pentru a supraviețui, urșii au nevoie de locuri de hrănire, adăpost, odihnă, împerechere şi zone întinse pentru deplasare, şi nu în cele din urmă, de existenţa habitatelor favorabile şi a coridoarelor ce asigură conectivitatea habitatelor.

În urma activităţilor umane şi a dezvoltării socio-economice din regiune, aceste habitate sunt tot mai afectate, mai ales de extinderea infrastructurii (drumuri) și de construcții (pensiuni, garduri etc). Pentru a avea o bază pentru definirea măsurilor de conservare şi buna gestionare a populaţiilor de urs din regiune, era nevoie urgentă de identificarea habitatelor favorabile şi a coridoarelor critice ce asigură conectivitatea acestora. Apoi, de limitarea activității umane în aceste zone.

După doi ani de activități în teren, consultări cu pădurari, rangeri, vânători, administratori ai ariilor protejate, comunități locale și monitorizarea a cinci exemplare de urs prin intermediul tehnologiei GSM-GPS și camere infraroșu cu senzori de mișcare, am identificat, în Maramureș, șase zone critice pentru conectivitate: Cavnic, Huta-Certeze, Leodina-Vișeu-Bogdan Vodă, Săcel-Moisei-Borșa, Hera-Bistra-Popivan și Strâmtura-Glod-Poieni.
Următoarea misiune pentru WWF este securizarea acestor zone, protejarea lor prin lege, astfel încât „regele Carpailor” să-și poată trăi mai departe povestea, fără a intra în conflict cu omul.

TURISM ÎN ARMONIE
CU NATURA

În văi împrejmuite de păduri și munți, fără orașe de orice dimensiune în apropiere, îndepărtat și slab conectat cu lumea din afară, Maramureșul a rămas una dintre cele mai puțin alterate regiuni din Europa. Atât de bine păstrat a fost modul lor tradițional de viață că, în ultimii ani, o serie de etnografi și filologi din diferite părți ale globului au traversat trecători, peste munți, pentru a studia viața, obiceiurile și limba acestei comunități unice și izolate.

William Blacker
Autor Along the Enchanted Way

TURISM ÎN ARMONIE CU NATURA

WWF derulează proiecte în Maramureșul istoric încă din 2006; Mara-Cosău-Creasta Cocoșului este o mică parte din județ care avea potențialul de a se dezvolta armonios, pe baza unui capital natural impresionant și a unei identități culturale unice, supuse însă mai multor riscuri majore.

În 2014 zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului a dobândit statutul oficial de destinație de ecoturism și va fi promovată de acum încolo, la nivel internațional, de autoritățile naționale în turism. E o șansă reală de a deveni o zonă-model de dezvoltare durabilă.

Întinsă pe 62.100 ha, zona pilot Mara-Cosău-Creasta Cocoșului ocupă văile formate de râurile Mara și Cosău și este mărginită la sud de Rezervația Naturală Creasta Cocoșului. Localnicii din cele 15 sate trăiesc din agricultura de (semi)subzistență, exploatări forestiere și turism.

Zona include 7 arii protejate de interes național și local și două situri Natura 2000 (pe o suprafață de 20.282 ha) și este una dintre foarte puținele zone din Europa care încă adăpostește mamifere mari sălbatice precum ursul brun, râsul, capra neagră, lupul și păsări precum bufnița mare, specii de vulturi și șoimi. Zona este cunoscută în mod deosebit pentru peisajele de tip mozaic, cu o biodiversitate bogată, formate din pășuni alpine, fânețe, zăvoaie și păduri de fag și molid și pentru patrimoniul cultural și arhitectural- case, porți și biserici de lemn, inclusiv 2 biserici incluse în Patrimoniul Universal UNESCO.

Începând cu 2012, țara noastră – singura din Europa și între primele din lume – deține un set de criterii tehnice pentru evaluarea și desemnarea microregiunilor cu moștenire naturală și culturală bogată ca destinații naționale de ecoturism. Aceste criterii au fost elaborate sub coordonarea Autorității Naționale pentru Turism de un grup interministerial, la care WWF-România a participat ca membru, cu scopul de a ajuta la construirea unei rețele naționale de destinații ecoturistice.

Alături de partenerii de la Asociația de Ecoturism din România, am sprijnit înființarea unui parteneriat local format din membri din sectorul economic – turism, sectorul public – autorități, ONG-uri locale și naționale, custozi ai ariilor protejate care să conlucreze la dezvoltarea zonei din punct de vedere ecoturistic; am facilitat crearea unui mecanism de finanțare a ariilor naturale protejate de către operatorii de turism. Recent, am lansat și un website de promovare a destinației ecoturistice Mara-Cosău-Creasta Cocoșului pe care vă invităm să îl accesați.

www.ecomaramures.com

RÂURILE DE MUNTE:
ULTIMA ȘANSĂ

RÂURILE DE MUNTE: ULTIMA ȘANSĂ

S-au distrus nenumărate râuri de munte în România până acum. Foarte multe dintre ele din cauza construcției de microhidrocentrale. Așa am pierdut râurile Capra, Buda, Otic, Sebeș, Sâmbăta și Vistișoara, din Munții Făgăraș. Iar lista poate continua. De aceea, în noiembrie 2013, când în România existau peste 500 de proiecte de microhidrocentrale, am lansat o campanie pentru salvarea râurilor de munte.

Pe multe râuri de munte din România, nimeni n-ar trebui să construiască nimic. Fac parte din arii naturale protejate de interes comunitar și sunt habitate pentru vidră, specie strict protejată de toate legislațiile în vigoare.

Hidrocentralele distrug iremediabil ecosistemele râurilor și afectează migrația peștilor pentru înmulțire și hrănire. Majoritatea microhidrocentralelor din munții României au distrus complet viața acvatică în aval de baraj, dată fiind lipsa unui debit suficient care să o întrețină. Și doar pentru că au un „micro” în față, nu înseamnă că microhidrocentralele sunt mai puțin distructive.

WWF este pro-energie verde, dar nu cu orice preț și nu în orice condiții, cum ar fi un proces de construcție distructiv. Apoi, chiar autoritățile statului român au declarat că țintele europene pentru producerea energiei din surse regenerabile pentru anul 2020 au fost atinse în procent de 97%. România producea, în 2013, mai multă energie decât consuma, fără a putea valorifica surplusul. Producerea energiei prin microhidrocentrale nu ar fi fost posibilă fără certificatele verzi, prin care producătorii sunt compensați financiar.

Ce am făcut?

Am lansat o campanie în care am explicat toate ideile de mai sus, cu ajutorul multor asociații de pescari, biologi și profesori universitari din România. Am convocat ONG-urile de mediu și pescari din toată țara și am căutat soluții împreună. Le-am trimis tuturor autorităților relevante din țară broșura noastră, "7 mituri despre hidroenergie". Am împărțit materiale de informare în facultăți din toată țara.

În scurt timp, am implicat 20.000 de oameni care au semnat petiția pentru salvarea râurilor de munte. În plus, în câteva comunități, oamenii s-au mobilizat local și au respins la dezbaterile publice proiectele de microhidrocentrale.

În ianuarie 2014, Ministerul Apelor, Pădurilor și Pisciculturii s-a angajat public pentru prin semnarea unui Protocol de Colaborare cu WWF, că va face toți pașii ceruți pentru clarificarea cadrului legal.

Ulterior, datorită implicării societății civile, microhidrocentralele au fost excluse de la finanțarea prin fondurile europene pentru 2014-2020.

REWILDING SAU,
PE ROMÂNEȘTE,
O NATURĂ MAI SĂLBATICĂ

REWILDING SAU, PE ROMÂNEȘTE,
O NATURĂ MAI SĂLBATICĂ

Mai mult spațiu pentru natură, viață sălbatică și procese naturale. Antreprenori locali care valorifică natura și trăiesc responsabil de pe urma ei. Aceasta este viziunea de conservare propusă de Rewilding Europe pentru cele șase zone în care este prezentă, dintre care două sunt în România: Delta Dunării și Carpații Meridionali, unde lucrăm împreună.

Cele două idei au fost exemplificate cu succes în ultimul an în Deltă: castorul s-a lăsat filmat pentru prima oară, iar antreprenorii locali își dezvoltă afacerea bazată pe natură, contribuind la conservarea zonei și păstrarea tradițiilor locale.

În primăvara acestui an am început, în parteneriat cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) Brașov, monitorizarea castorului european (Castor fiber), specie strict protejată, despre care știam că a dispărut la începutul secolului al XIX-lea în cea mai mare parte a Europei. Știam și că a fost reintrodusă în România în 1998, pe cursurile râurilor Olt, Mureş şi Ialomița, iar la inundațiile din 2010 specia a migrat fără vreo intervenție umană şi în Delta superioară.

La începutul verii am surprins o familie de castori amenajându-și noaptea adăpostul, grație celor cinci camere cu infraroșu pe care le-am amplasat în complexul lacustru Somova - Parcheș. Avem primele imagini video care confirmă că, după o absență de 200 de ani, castorul a revenit în Delta Dunării! I-am urmărit apoi cum rod crenguțe, cum se dau pe tobogan, cum sunt pândiți de enot... și continuăm să îi monitorizăm alături de o echipă de voluntari.

Pentru a duce mai departe vestea am strâns imaginile surprinse în ultimii doi ani de fotografii WWF și Rewilding Europe într-o expoziție: Delta Dunării, perspective noi - o călătorie în 40 de cadre prin care Staffan Widstrand, Magnus Lundgren, Florian Möllers și Cristian Mititelu-Răileanu dezvăluie partea nevăzută a deltei și poveștile cotidiene. Aici poți vedea toate imaginile din expoziție.

A doua poveste este despre doi dintre antreprenorii locali pe care WWF și Rewilding Europe îi susțin să valorifice natura și să trăiască responsabil de pe urma ei. Jeni și Dumitru Dimache oferă de 14 ani cazare, masă și excursii în împrejurimile din Delta Dunării. Pensiunea Jenica din Sfântu Gheorghe a obținut anul acesta primul împrumut Rewilding Europe Capital oferit în România, pe care cei doi vor să-l folosească pentru a-și duce mai departe visul: îmbunătățind facilitățile de cazare și bucătăria, achiziționând echipamentele de care au nevoie pentru a ghida turiștii interesați de observarea faunei sălbatice și pentru a-și promova pensiunea. Specialiștii noștri vor continua să fie alături de ei, oferindu-le consultanță tehnică și sprijin.

GENERAŢIILE CARE
PROTEJEAZĂ NATURA

Dacă vrem să salvăm Pământul, cea mai importantă datorie a noastră este să educăm.

Sir Peter Scott,
fondator WWF

Încă din 2011, WWF a făcut o prioritate în România din misiunea Educație. Pe parcursul ultimilor trei ani, inițiativele și instrumentele educative dezvoltate de WWF au răspuns și răspund nevoilor profesorilor și tinerilor de la clasa I până la învățământ universitar și au o mare acoperire geografică. Scopul nostru este ca prin intermediul educației să contribuim la crearea unor noi generații de tineri activi pentru natură. De aici ne vin motivația, bucuriile și inspirația pentru viitor.

GENERAŢIILE CARE PROTEJEAZĂ NATURA

Cartea Mării Negre

Profesorii de la clasele primare și gimnaziale au parte, din decembrie 2013, de un nou instrument de lucru dedicat cunoașterii și protejării Mării Negre – pachetul educativ Cartea Mării Negre (www.carteamariinegre.ro). Acesta este un concept creat de WWF Turcia, în parteneriat cu Comisia Mării Negre și realizat cu sprijinul financiar al Programului pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP), în cadrul inițiativei Fiecare Picătură Contează și coordonat în România de organizațiile WWF și Mare Nostrum.

Pachetul educativ Cartea Mării Negre este disponibil integral în varianta electronică și poate fi descărcat gratuit.

În anul școlar 2013-2014, varianta tipărită a Cărții Mării Negre a fost distribuită în 450 de şcoli din România. Peste 100 de profesori au experimentat metodele educaţionale prezentate în Cartea Mării Negre în cadrul unor sesiuni de formare care au avut loc în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Braşov, Constanţa și Drobeta Turnu Severin.

La finalul anului școlar am testat și reacțiile elevilor printr-o provocare adresată la nivel național – Concursul Cartea Mării Negre. Peste 3.000 de elevi (clasele pregătitoare și I-VIII) din 26 de judeţe au construit mini-proiecte dedicate vieții marine sub îndrumarea cadrelor didactice.

Pentru mai multe informaţii despre Cartea Mării Negre şi pentru a interacţiona cu profesori şi învăţători care folosesc deja metodele, vă invităm pe pagina de Facebook a proiectului.

Școli Europene pentru o Planetă Vie (ESFALP – European Schools for a Living Planet)

Ideea principală a programului este aceea că şcoala este cadrul ideal în care tinerii își pot dezvolta o atitudine activă pentru un trai în armonie cu natura. Dincolo de materiile clasice, şcolile ESFALP crează generații de elevi care au un simţ civic dezvoltat, responsabilitate faţă de mediu şi faţă de comunitatea în care trăiesc.

33 de școli din România, Bulgaria, Croația, Moldova, Austria, Serbia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Ucraina și Ungaria au participat în anul școlar 2013-2014 la programul „Școli europene pentru o planetă vie". Timp de șapte luni, tineri între 13 și 17 ani au lucrat împreună la diferite proiecte ecologice. Au făcut cercetări, au discutat cu factorii de decizie și au fost în expediții în natură. Ideile de proiect și realizarea acestora au rezultat doar din creativitatea elevilor.

Profesorii și-au susținut elevii, din rolul de mentor. Pentru evenimentul final, un profesor și un elev din fiecare echipă a venit la Moeciu de Sus unde au prezentat rezultatele muncii lor, au schimbat opinii privind provocările cu care se confruntă și, mai ales, au învățat unii de la alții. Împreună, elevii au creat și bazele „Zilei ESFALP a râurilor", programată pentru luna octombrie 2014 în toate cele 11 țări ESFALP.

Mai multe povești cu tineri luptători pentru mediu puteți găsi pe blogul programului ESFALP: schools.foralivingplanet.eu
  • 5000 de elevi
  • 150 de profesori
  • 11 ţări

Connect.Empower.Act

WWF-România și WWF Austria, împreună cu partenerii, Fundația Noi Orizonturi (RO) și Young Caritas Tirol (AT), au coordonat proiectul internațional pentru tineret "Connect. Empower. Act. For a fair and sustainable world" (Conectează. Împuternicește. Acționează. Pentru o lume echitabilă și durabilă).

Proiectul a fost adresat celor mai activi tineri cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani, din România și Austria, care sunt motivați să acționeze în mod concret în cauze de mediu și sociale, atât la nivel local, cât și internațional. 

Pe parcursul anului școlar/universitar 2013-2014, tinerii au fost pregătiți și susținuți în crearea propriilor proiecte de mediu în comunitățile din care provin și chiar dincolo de granițele acestora. Tinerii au dezvoltat deja 3 proiecte: Eco fest, Reconnect.Empower.Act și Conservarea Florii de colț. Citiți povestea lor și felul în care implicarea în proiecte își pune amprenta asupra tinerilor aici.

Învățământ universitar. Curs de Educație pentru Dezvoltare Durabilă pentru viitorii profesori

În anul universitar 2013-2014, WWF a continuat, în parteneriat cu Universitatea din București, cursul universitar de „Educație pentru Dezvoltare Durabilă” (EDD) adresat viitorilor profesori, respectiv studenții facultăților de Geografie și de Științele Educației. Cursul de un semestru are o importantă componentă experiențială și practică, studenții având parte de întâlniri interactive și de lucru „pe teren”. În luna aprilie 2014, în cadrul Săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun” (fosta Școala Altfel) studenții EDD au facilitat o zi de învățare despre Marea Neagră pentru elevii Liceului Teoretic „Nicolae Iorga” din București.

Deoarece profesorii sunt printre cele mai puternice motoare ale schimbării mentalităților noilor generații, WWF acordă o importanță deosebită formării de dascăli care înțeleg și promovează durabilitatea și care aleg cele mai plăcute și eficiente metode și principii de predare: învățarea în natură, învățarea prin experiență, învățarea între egali (de la student la student), dialog autentic între profesor și elev.

STURIONII,
CEL MAI VALOROS DAR
AL DUNĂRII

STURIONII, CEL MAI VALOROS DAR AL DUNĂRII

România și Bulgaria deţin – încă – singurele populații viabile de sturioni sălbatici din Europa. Aceştia sunt însă la un pas de dispariție, în ciuda faptului că în ambele țări atât pescuitul, cât și comerțul cu caviar provenit de la sturionii sălbatici nativi sunt interzise în baza unei legislații ce se află în vigoare până la sfârșitul anului 2015. În plus, încă din 1998, toate speciile de sturioni sunt protejate prin Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice (CITES).

Dar cum convingi pe cineva să aibă grijă de o specie, când nici nu e conștient de existența și valoarea ei? Noi am început în 2012, prin proiectul Life+ Protejați sturionii, cel mai valoros dar al Dunării!, ascultându-i pe toți cei implicați – autorități, companii, consumatori, și povestind apoi pe înțelesul fiecăruia ceea ce știam și ceea ce am aflat despre sturioni.

Sturionii din Dunăre sunt pe cale de dispariție pentru că au fost pescuiți excesiv înainte de prohibiție, iar apoi au fost și sunt încă pescuiți ilegal pentru caviar, simbolul luxului absolut în domeniul culinar. Dar faptul că ei produc caviar nu este nici pe departe cel mai interesant lucru despre ei: acești pești au fost contemporani cu dinozaurii, au apărut acum mai bine de 200 de milioane de ani și au reușit să se adapteze; sturionii pot trăi până la 100 de ani, sunt cei mai mari pești de apă dulce din lume și pot fi la fel de mari ca un autobuz - pot ajunge până la 6 m lungime si 1,5 tone. Însă încep să se reproducă abia în jurul vârstei de 14 ani, marea lor slăbiciune.

Raportul „Comerțul ilegal cu caviar în Bulgaria și România” realizat împreună cu TRAFFIC ne-a confirmat că în România și Bulgaria încă se mai practică pescuitul de sturioni, iar regulile de etichetare impuse de CITES nu sunt respectate. De ce ar fi asta important pentru omul de rând? Pentru că în acele cazuri rare când cumpără caviar sau mănâncă sturion riscă să fie păcălit și să plătească scump pentru un produs fals și să contribuie la declinul unei specii.

“Consumatorul trebuie să fie atent la etichetă, să se uite dacă are un „W” sau un „C”. Dacă are un „W”, caviarul provine de la sturion sălbatic, iar dacă este un „C”, provine din acvacultură”, spune Cristina Munteanu, coordonatorul proiectului Life+ „Protejaţi sturionii, cel mai valoros dar al Dunării” în România.

În paralel, am încercat să fim cât mai prezenți atât în comunitățile de pescari, unde avocatul sturionilor a îmbunătățit cooperarea dintre pescari și autorități, dar și la evenimente, târguri sau conferințe științifice. Împreună cu Sturgy am participat la B’estfest, unde am discutat despre problemele cu care se confruntă sturionii pe ritmuri rock, indie sau reggae. Am fost la Seafood Expo Global pentru că doar lucrând împreună cu producători și distribuitori de caviar din întreaga lume putem proteja sturionii sălbatici, permițând în același timp consumatorilor să se bucure de caviar din surse legale, fără să epuizeze stocurile deja afectate. Am fost și la Muzeul Antipa, de Ziua Peștilor Migratori, unde alături de copii și părinți am înțeles că dacă tot timpul ar fi o zi de 24 de ore, sturionii au apărut pe la ora 6, iar noi cam când a bătut ceasul miezul nopții.

Și pentru că este important să învățăm unii de la alții, dacă vrem să avem succes în lupta împotriva infracțiunilor ce implică specii sălbatice și produse derivate obținute de la acestea, am organizat o serie de ateliere și cursuri pentru autorități.

Pe lângă respectarea etichetei CITES, și acvacultura poate fi o soluție pentru protejarea sturionilor, dacă fermele funcționează în conformitate cu principiile de conservare a naturii. Și avem astfel de ferme în România, unde am fost împreună cu câțiva jurnaliști care să ne ajute să răspândim mesajul.

A fost un an plin și greu pentru sturioni, dar rezistența și adaptabilitatea lor ne inspiră să continuăm.

SĂLBĂTICIA DIN CARPAŢI,
BOGĂŢIE PENTRU OAMENI

SĂLBĂTICIA DIN CARPAŢI, BOGĂŢIE PENTRU OAMENI

Pe 300.000 de hectare, în sud-vestul României, se află una din cele mai mari bogății ale Europei: cea mai întinsă zonă de sălbăticie. O zonă sălbatică e aceea în care procesele naturale se desfășoară firesc: nici viața speciilor, nici peisajul nu sunt modificate substanțial de om sau afectate de activitățile lui. În Europa au mai rămas puține zone de acest fel și de aceea valoarea lor e, cu fiecare zi, mai mare: doar aici mai găsim specii care altădată împânzeau continentul, doar aici peisajul e încă acela al începutului de lume.

Împreună cu parteneri din România și din străinătate, vom crea prima rețea funcțională de zone de sălbăticie, pe teritoriul a cinci parcuri naționale și naturale din sud-vestul țării: Parcul Național Semenic-Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Național Domogled-Valea Cernei și Parcul Național Retezat.

Am început în anul 2013, cu studii care ne-au arătat că oamenii de aici își doresc să dezvolte ecoturismul și să fie despăgubiți pentru locurile pe care nu le pot valorifica, fiind strict protejate. „Bogăția pentru oameni” vine din faptul că folosite înțelept, zonele de sălbăticie pot oferi beneficii „moderne” pe termen lung, cuantificabile economic: valoarea estetică a peisajului, spațiile de recreere, plantele medicinale, apa, toate acestea și multe altele sunt oportunități de afaceri și turism, deci surse de prosperitate directă.

Am început lucrul pentru platforma organizațiilor și grupurilor interesate de domeniul sălbaticie și am observat nevoia unui cadru legal unitar care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului. Astfel am creat un ghid care să vină în ajutorul celor care activează în domeniul protecției mediului sau care desfășoară anumite activități cu impact asupra mediului. Totodată am construit baza de date cu membrii Grupului de Lideri Pro Sălbaticie care vor avea rol de promotori ai oportunităților de dezvoltare în strânsă legătură cu zonele sălbatice.

Am pregătit prima tabără educativă cu tematica sălbăticie pentru copii și am demarat un program complex împreună cu școli generale și licee din zonă. Am pus bazele unui program de ecoturism pentru zona de sălbăticie, cu ajutorul Asociației de Ecoturism din România. În parteneriat cu Fundația Propark am creat oportunități de instruire și învățare pentru cei care lucrează în ariile protejate.

Foarte important, în urma documentării și studiilor din teren realizate în perioada 2013-2014 de către echipa noastră împreună cu Ecotur avem acum o listă oficială de specii-cheie, specifice zonelor de sălbăticie, printre care: capra neagră, lupul, ursul brun, râsul, vidra, castorul, cerbul carpatin, dar și specii de pești, amfibieni, arbori și plante.

COLINELE TRANSILVANIEI,
PLINE DE
(FORME DE) VIAŢĂ

COLINELE TRANSILVANIEI,
PLINE DE
(FORME DE) VIAŢĂ

Pentru Natură şi Comunităţi Locale-Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt este un proiect co-finanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional de Mediu, pe care l-am început în martie 2011. Aria de implementare a acestuia este de 267.438 ha, fiind a doua cea mai mare zonă din România acoperită cu arii naturale protejate, după Delta Dunării.

Cel mai important rezultat din perioada 2013-2014 a fost finalizarea inventarierilor de specii și habitate de interes european și național care se găsesc aici. Am organizat expediții în teren și colectarea de informații și dovezi ale existenței speciilor de către experți și cercetători din organizații partenere ale WWF (Fundația ADEPT, Fundația Mihai Eminescu Trust, Agenția Regională de Protecția Mediuluiu Sibiu, Ecotur Sibiu). Au fost parcurse circa 80.000 hectare de păduri și s-au descoperit suprafețe întinse de stejar pufos, care reprezintă trei sferturi din toate pădurile de stejar pufos din țara noastră. Acestea găzduiesc plante rare precum orhideele, irisul sau frăsinelul.

Biologii au mai descoperit 26 de specii de lilieci și 225 de specii de păsări - aproximativ 60% din totalul speciilor observate în România, printre care acvila țipătoare mică, vânturelul de seară sau fluierarul sur. În ce privește mamiferele, întâlnim populații de urs, pisică sălbatică și râși, castori și vidre, precum și exemplare de lup. Peste 1.000 de specii de plante au fost identificate aici, reprezentând aproximativ 30% din toată flora României, care susțin o diversitate remarcabilă de specii de fluturi – s-au identificat 91 de specii diurne, dintre care 5 sunt de interes european.

Anul 2013-2014 a însemnat și cea de-a doua ediție a concursului interșcolar Și eu fac parte din Natura 2000, care a implicat sute de elevi din ciclul primar și gimnazial (73 de echipe a câte 3 elevi) în competiții, exerciții și activități practice de informare desfășurate în natură pe baza manualului „Natura – dascăl pentru dascăli. Metode educative pentru promovarea rețelei Natura 2000”. Manualul și alte materiale de educare adresate profesorilor și elevilor, precum și competițiile și activitățile educative au fost derulate de partenerii noștri de la Grupul Milvus.

www.natura2000transilvania.ro

ALĂTURI DE NATURĂ
ZI DE ZI, LUNĂ DE LUNĂ

ALĂTURI DE NATURĂ ZI DE ZI, LUNĂ DE LUNĂ

Susținătorii WWF sunt oameni speciali, care înțeleg că bătăliile importante se câștigă dacă lupți constant, fără să obosești și fără să îți pierzi speranța. Astfel, ei au decis să ne ofere un sprijin strategic, de lungă durată, contribuind cu o donație lunară la succesul proiectelor WWF. Acest gen de implicare transcende gestul filantropic spontan, bazat pe emoție și impuls și se transformă într-o adevărată investiție rațională, pe termen lung. Mai departe, această investiție ne dă nouă nu numai resursele financiare, dar și energia de care avem nevoie să ducem mai departe misiunea WWF, ne responsabilizează și mai mult și ne motivează să le reprezentăm interesele.

1339 de donatori au contribuit lună de lună la proiectele de care v-am povestit până acum, în perioada iulie 2013-iulie 2014. 1200 de prieteni ai naturii s-au întâlnit în stradă cu Ambasadorii Panda și s-au implicat prin programul de debit direct, iar 139 în mediul online. Împreună au investit 159.542 lei pentru un viitor în care omul trăiește în armonie cu natura. Lor li se adaugă 638 donatori care au decis să se implice punctual, iar sprijinul lor s-a ridicat la suma de 100.674 RON.

Donaţiile lunare și Ambasadorii Panda

Ambasadorii Panda sunt cei care, zi de zi, găsesc noi prieteni ai ursuleților, în stradă. Oricine îi întâlnește poate deveni un prieten WWF în 5 minute, contribuind la proiectele noastre cu o donație modică lunară, prin debit direct, un mecanism simplu și transparent. Implicarea se face prin semnarea unui formular bancar și nu presupune donații cash.

Vrei să te implici prin debit direct? Oprește-te în stradă la echipa de Ambasadori Panda și ascultă poveștile noastre.

Vrei să schimbi lumea și să devii Ambasador Panda? Vizitează secțiunea Oportunități de carieră de pe site-ul wwf.ro.

Donaţii online lunare
sau cum așteaptă ursuleţii, puii de râs și de tigru să fie „adoptaţi”

Pentru cei mai implicați susținători ai naturii, donația e simplă: se întâmplă online, în mai puțin de cinci minute. În același timp, donația e complexă: ei „adoptă”, simbolic, un animal care are nevoie de ajutorul lor pentru a supraviețui. Apoi au grijă de el în fiecare lună, cu o donație mică, dar care face diferența. În semn de mulțumire, primesc o jucărie de pluș WWF, care să le aducă aminte de „adopția” lor.

Din 2014, donatorii români se pot implica în eforturile depuse de WWF la nivel global pentru a salva tigrul de la dispariție. Acest animal legendar se află pe lista speciilor în situație critică: se estimează că doar 3200 de exemplare mai trăiesc acum în sălbăticie. WWF și-a propus ca, alături de susținătorii săi, să dubleze numărul de tigri până în 2020.

DA AUTOSTRĂZILOR,
NU DISTRUGERII NATURII

DA AUTOSTRĂZILOR, NU DISTRUGERII NATURII

România are una dintre cele mai mici densităţi de drumuri asfaltate din Europa, iar dezvoltarea de noi autostrăzi şi şosele e considerată o prioritate. Fragmentarea cauzată de infrastructura de transport este cunoscută ca ameninţare majoră pentru biodiversitate şi rezolvarea problemei a devenit o preocupare a Uniunii Europene. Una dintre cele mai sensibile probleme de fragmentare a Carpaţilor este izolarea Munţilor Apuseni. Ultimul coridor ecologic, de aproximativ 10 km lăţime, deja fragmentat, va fi intersectat de autostrada Lugoj-Deva.

Coridorul ecologic la care facem referire este un culoar de migrare a animalelor ce conectează Carpații Meridionali cu cei Occidentali. Acest coridor este folosit de toate speciile de animale, printre care urși, lupi și râși. Distrugerea coridorului de deplasare înseamnă izolarea populațiilor de animale, cu consecințe grave precum consangvinizarea și chiar dispariția.

Cum proiectul autostrăzii nu respecta cerințele de mediu, am solicitat autorităților refacerea procedurilor, astfel încât soarta animalelor sălbatice să nu fie afectată.

Am colaborat cu Asociația Zarand pentru identificarea zonelor de conectivitate și pentru organizarea unei întâlniri de lucru internaționale unde toți factorii de decizie implicați în construcția autostrăzii au fost informați cu privire la amenințările asupra biodiversității din zonă. Aceasta a fost prima ocazie de la începerea lucrărilor la autostradă când toți actorii principali au fost aduși împreună la aceeași masă, acceptând să fie consiliați de experți internaționali. Apoi, am informat Comisia Europeană cu privire la nerespectarea legislației UE și am negociat direct cu ministerele implicate soluții pentru includerea criteriilor de mediu.

În final, s-a obținut introducerea a cinci ecoducte, două viaducte și trei tunele, elemente esențiale de infrastructură verde care reduc semnificativ presiunea și riscurile la adresa integrității și funcționării sistemelor naturale.

PARTENERIATE
PENTRU MEDIU

PARTENERIATE PENTRU MEDIU

Schimbarea practicilor de afaceri nesustenabile este esenţială pentru a se face progrese reale în combaterea schimbărilor climatice, diversificarea surselor de energie curată şi utilizarea responsabilă a resurselor naturale. Prin construirea unor parteneriate ambiţioase în sectorul privat, WWF susţine companiile să își schimbe modul în care fac afaceri, să își reducă amprenta ecologică și să încurajeze schimbarea şi soluţiile inovatoare.

Partenerii corporate WWF-România în anul financiar 2013-2014 au fost:
Garanti Bank, GreenCat, Graffiti, Explore Travel, Lafarge, SyncroSoft, Trend Consult Group, Floria și Ursus Breweries.

WWF România şi Ursus Breweries au demarat în 2013 un parteneriat de 3 ani, cu obiectivul de a proteja ursul brun din România şi habitatul său, pădurea. Primul proiect desfăşurat în cadrul parteneriatului este susținerea financiară şi dezvoltarea singurului Centru pentru Reabilitarea Urșilor Orfani din România și din Europa.

Prin parteneriatul inițiat în 2010, Garanti Bank a lansat WWF Bonus Card, primul card de pe piaţa bancară din România care susține o organizație de mediu.  Garanti Bank redirecționează 0,5% din valoarea cumpărăturilor achitate de clienți cu cardul de credit WWF Bonus Card în contul organizaţiei WWF, pentru sprijinirea proiectelor ce vizează conservarea naturii în ariile protejate din Carpaţi, de-a lungul Dunării şi în Delta Dunării, procentul de 0,5% fiind suportat în întregime de către Garanti Bank.

WWF-România și agenția de turism Explore Travel au demarat în 2013 un parteneriat cu scopul de a dezvolta un program de turism sustenabil în Maramureș, gândit pentru conservarea naturii și a tradițiilor locale, dar și pentru bunăstarea comunităților locale. Turiștii străini care vor veni în Maramureș prin programul Explore Travel-WWF vor contribui și la un Fond de Conservare și Dezvoltare Durabilă pentru ariile protejate din zonă, un procent din costul pachetului de turism fiind direcționat de Explore Travel către proiectele de conservare ale WWF în Maramureș.  

Green Cat este partenerul nostru din 2013, pentru producția de tricouri personalizate. Vizitează site-ul Green Cat, achiziționează un tricou WWF și poartă-l cu mândrie ca susținător al naturii. Din prețul fiecarui tricou WWF, Green Cat direcționează 11 lei către organizația noastră.

Suntem ceea ce mâncăm,
dar ce ni se oferă
să mâncăm?

Când ne gândim la problemele de mediu, ne vin în minte mașini, fabrici sau gunoaie, în niciun caz masa de prânz sau produsele de curățenie. Adevărul este că felul în care alegem să ne facem cumpărăturile nu afectează mediul mai puțin decât o fac transporturile sau industria. Dar ce ni se oferă să cumpărăm?

În anul 2012 am decis să deschidem un drum greu şi lung, asumându-ne rolul în îmbunătăţirea portofoliului de produse al marilor magazine prin studiul Retailer Scorecard ce analizează performanța de mediu a primilor 12 retaileri FMCG din România.

Am continuat în 2013 cu analiza performanței retailerilor în 7 aspecte cheie: pește, lapte dulce, ouă, legume și fructe, hârtie de unică folosință, detergenți și politici de mediu.

Am constatat că:
  • Procentul cel mai mare din scorul total fost obţinut de Carrefour (50.35%)
  • cantitatea de fructe şi legume provenite din România s-a dublat faţă de 2012;
  • laptele dulce provenit din România a scăzut cu 14% faţă de 2012;
  • politicile de mediu de pe hârtie nu sunt pe deplin implementate în magazine;

Vezi toate concluziile studiului aici:

RETAILER SCORECARD 2013

E nevoie de o schimbare a modului în care înțelegem alimentația, consumul, mediul în care trăim și din care provin produsele pe care le cumpărăm. De aceea am pregătit și un ghid pentru consumatori, cu informații în sprijinul celor care vor să facă alegeri sănătoase:

Ghidul produselor tradiționale și ecologice

ORA PĂMÂNTULUI
ÎN LUMEA NOASTRĂ

Şirna este o comunitate mică, de aproape 5000 de oameni, cu resurse financiare modeste, dar este locul cel mai frumos de pe pământ, pentru că aici m-am născut.

Am depus aplicaţia cu speranţa să obţin un panou solar pentru biblioteca noastră, pentru că nu numai eu, ci foarte mulţi dintre cei care îi trec pragul se simt aici ca acasă. Biblioteca Comunală Şirna, judeţul Prahova, în care lucrez de aproape un sfert de secol, este un loc viu, un loc încărcat cu energie, iar energia care îl animă vine nu numai din cărţi, ci şi din cei câteva sute de oameni care au nevoie de un loc pentru lectură, informare, educare, recreere, joacă, un loc în care să fie încurajaţi să creeze, să cânte, să danseze, să înveţe, să preţuiască.

Participarea la acest concurs a fost, poate, o lecţie despre cum trebuie să ne preţuim Pământul. Vestea că am câştigat a venit, totuşi, pe neaşteptate. (…) Să ocrotim Pământul! Nu trebuie să ne înspăimânte imensitatea lui. E de ajuns să iubim şi să preţuim pământul pe care-l batem la pas zi de zi.

Iuliana-Camelia Pîrvu,
Bibliotecar

ORA PĂMÂNTULUI
ÎN LUMEA NOASTRĂ

Dintre 4411 de povești, aceasta a câștigat concursul Energie de la soare, de Ora Pământului pe care l-am lansat în cadrul campaniei Ora Pământului (Earth Hour) 2014. Scopul a fost să generăm o dezbatere publică și să-i motivăm pe oameni să se informeze cu privire la beneficiile energiei solare și la potențialul acesteia de a ne acoperi nevoile. Premiul a fost un sistem de panouri solare pentru consum domestic în valoare de 20.000 de euro.

Această provocare a venit în completarea deja cunoscutei competiții pentru titlul de Capitala Earth Hour, câștigat anul acesta de municipiul Satu Mare.

Peste 30 de orașe au sărbătorit Ora Pământului în 2014, un eveniment emoționant fiind organizat de Cercetașii din Roșia Montană, în munți, sub cerul înstelat.

WWF a inițiat mișcarea Ora Pământului în anul 2007, la Sydney, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la schimbările climatice. Din 2009, evenimentul e marcat în România, în peste 60 de orașe.

Până pe 28 martie 2015, nu uitați că Ora Pământului nu înseamnă doar să stingem lumina o oră, ci să facem în fiecare zi ceva pentru a proteja mediul înconjurător.

Trăiește în armonie cu natura

Partenerii campaniei Earth Hour 2014 au fost: Fronius GmbH, Digi24, UTV, Green Cat, Headvertising, Asociația Municipiilor din România, Sub 25, Zeppelin, România Pozitivă, Blogunteer și Asociația Star Education.

VOLUNTARIAT LA WWF

Voluntariatul este o piatră importantă în construirea personalității și caracterului unui individ, indiferent de vârstă, iar WWF-România s-a bucurat mereu de sprijinul voluntarilor, de toate vârstele și din toate colțurile țării.

Anul trecut am avut alături peste 50 de voluntari care au susținut atât munca noastră din teren, cât și eforturile noastre în ceea ce privește educația, comunicarea, strângerea de fonduri, organizarea de evenimente și campanii, implicându-se chiar și în sfera administrativ-financiară. Orice reușită a noastră le-o datorăm și lor, voluntarilor.

Mulțumim!

EVENIMENTE

B’ESTFEST 2013

MARATONUL
ZIMBRILOR
ŢARCU

EVENIMENTE

OPEN CHRISTMAS DAY 2013

STREET DELIVERY

ECHIPA Echipa WWF-România reuneşte specialişti din diferite domenii, cu experienţă în conservare, advocacy, educație, comunicare, marketing și domeniul financiar

INFORMAŢII
FINANCIARE Situațiile financiare pentru anul financiar 2014 (perioada iulie 2013-iulie 2014) ale Asociației WWF-Programul Dunăre Carpați România au fost auditate de PricewaterhouseCoopers Audit SRL.

Contact

Ne puteţi trimite ideile, sugestiile şi comentariile dumneavoastră sau ne puteţi semnala probleme care ţin de protecţia mediului, la următoarele date de contact:

WWF Programul Dunăre-Carpaţi România

Str. Ioan Caragea Vodă, nr. 26, Corp A

Sector 1, Bucureşti, cod 010537

Tel.: +40 21 317 49 96

Fax: +40 21 317 49 97

e-mail: office@wwfdcp.ro